Un păr luuung de Cosânzeană este un vis pe care aproape orice fetiță îl are.
Ei bine, la mine visul s-a îndeplinit mai târziu, la vârsta adultă.
La începutul anului am atins „cota maximă”: un păr lung, luuuung până sub fund, care trebuia pieptănat în mai multe etape.
Apoi, vara, la mare, razele soarelui mi-au mângâiat domol părul plimbat de briza lină. O amintire păstrată-n suflet cu drag.
Când a venit toamna deja mă bântuia un gând. Citisem destul de multe articole despre faptul că poți dona păr celor care au nevoie, iar de ziua mea de naștere am decis să-mi fac un cadou important: să donez și eu, să particip cu ceva la o campanie care nu ține de mine și de mofturile mele personale.
Acum, după ceva timp de la această ispravă, tind să cred că a fost cel mai frumos cadou din viața mea: fără implicații materiale, simplu, emoționant și plin de bucurie.
Nu am ezitat deloc, am fost mai sigură ca niciodată și știu că voi mai repeta acest act, pentru că îmi doresc mult asta.
Un gest simplu care m-a învățat atât de mult!
 |
| O codiță călătoare |
