Pare un loc retras, ocrotit de Dumnezeu dincolo de care natura capătă proporții. Aceasta ar fi impresia în prima clipă când privești spre Mănăstirea Cămârzani. Cele două căi de acces spre mănăstire sunt de fapt două extreme: drumul de piatră și praf printre ogoare arate vs. drumul asfaltat din localitate printre case rustice. Nu vă recomand prima variantă, pentru că o veți simți ca drumul vieții voastre și turla bisericii se va dovedi un drum la Meka, încercați a doua variantă, mai comodă: vezi aici.
În fața zidurilor, veți găsi o parcare amenajată. Apoi, trecând dincolo de zidul gros de sub turnul ascuțit ca de cetate, veți zări cetina cu aer de poveste, o cetină cum, probabil, nu ați mai văzut până atunci. Ați intrat într-o altă lume, cu alte reguli, pe care, ca vizitator, trebuie să le respecți cu cea mai mare strictețe.
Este o lume a măicuțelor tinere în cea mai mare parte și cu multe cărți citite în spate. |
 |
Peste tot, veți observa o grijă pentru lăcașul sfânt al lui Dumnezeu. Dacă aveți norocul să treceți pe acolo în perioada Crăciunului, veți auzi și voci de înger cu chip de om. Măicuțele au, de altfel, câteva CD-uri de colinde minunate pe care le puteți lua de la pangar. Produsele nu sunt scumpe, iar modul în care veți fi servit va fi o lecție de viață. La pătrunderea în biserică, veți privi sculptura minunată și racla cu sfintele moaște sau altceva și veți uita de propriile griji, de propria identitate și totul va fi tăcere, însă doar la început, pentru că mai apoi veți simți un glas mai curat înăuntru, glasul regăsirii lui Dumnezeu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu